Cu desaga-n spate

la drumAm început să scriu când am încetat să-i mai citesc pe alții încrâncenată pe sublim desăvârșit. Descoperisem pe cel mai mare sabotor viclean, de dedesubt. Eu.

Am hotărât atunci să nu mai stau să tot editez filme care-mi curg prin minte sau să frânez ce-o vrea să ias-afara-n vorbă scrisă.

M-am încredințat atunci că, făcând o alegere bună, voi ști fără îndoială unde încep și unde să termin.

Mai știu din lecția mea de peste nu-mai-știu-câti ani, că nu ar fi fost nimic mai firesc acum câțiva ani sau ieri sau mâine, decât cum este acum.

Și mulțumesc. Că recunosc, că am pornit la drumul ăsta, mânată și de alții (uluitor de mulți) care îmi zic și îmi ziceau să nu mă irosesc deci prin sertare.

Mulțumesc iar. Îngăduință, rog. 😉

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s