Bilet de dus

traveler

[Crâmpei de om frumos #3]

I-am spus că nu-mi propun să-i dau nimicuri cu rol de suveniruri false la plecare și să-nțeleagă bine asta, iar dacă n-o vrea, atunci să-și pună singur în desagă nuci și-o carte dragă, că eu nu-i las în urmă decât un gram de mulțumire, așa cum m-oi pricepe eu.

R. a plecat. A zis că pleacă și-a plecat. Din primăvară visa cu ochii lacomi la dor de dus. A zis c-o face și-a plecat. Bilet doar dus. Îi e viața tânără încă, așa că cine zice că trebuie luat bilet de-ntors?

Lui R. îi mulțumesc cum nu-s în stare și i-am tot zis că nu-s. Pentru un bobârnac pe care mi l-a dat, îi multumesc așa, umil. Că nu-ndrăzneam, tot șovăiam, en fin, trageam de mine să scot de prin sertare cocoloașe de scriituri tot vlăguite. R. insista că-acolo or muri alți munți de cocoloașe de nu mi-oi lua în dinți cu îndrăzneală bucuria. A mea-n cele dintâi, apoi a altora de s-o mai nimeri să zic povești de oameni faini și rari. Ca R. Că cine-o zice ce, pe urma? Las’ să zică.

R. freamătă de viață cu fiecare respirație. Iar sufletul și-l tine în palme și și-l dă așa, crud și crocant, cui știe să îl guste. În ochii negri, doar viața netrăita încă e vreun mister, vreo taină nevorbită. Altfel, ca într-o carte scrii, cu ochii tăi, voit lăsată cu foi veline, hulpave de povești.

R. schimbă vieți, dar e înca tânăr să o stie. Cel mai frumos și-o croiește pe-a lui. Dar nu măsoara de zece ori înainte. Nu-i conectat profund la ce-i șoptește sufletul, ci sudat pe dinăuntru și pe de-a-ntregul, n-am nici o îndoială. Așa-și găsește drumul înainte și-și lasă loc să tragă și pe-alții după el.

Paradoxal (la douazecișiunpic de ani câți are), credeam că și-a găsit ce cauta. Nu, R. a decis că pleacă-n lume, să vadă, să-nțeleagă, să-si facă sens din viață. Prin basme mai știam eu că sunt rătăcitori de felul ăsta, și nu în vremuri digitale, repezite ca ale noastre. Nici n-am știut ce sa îi zic când a plecat… să-ti fie calea ușoară? Să te întorci cu bine? Să nu ne uiți? Să ce? I-am zis sfrijit: du-te cu bine!

Așa că R. să-ți fie bine oriunde te-oi lăsa purtat de viață. Și mulțumesc. O parte din ce e scris acum ți-e datorat și ție. Să-ți fie viața plină! Namaste!


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Anthropology.net

Beyond bones & stones

Miscell@nea

.. în fel și chip ..

BIBLIOterapie

.. în fel și chip ..

Ethnography.com

A group blog on a wide variety of topics related to anthropology & sociology

Savage Minds

Notes and Queries in Anthropology

Blog într-o ureche

Club select, de cititori într-o ureche, cu blog

Corina Savu

Omul care scrie nu e niciodată singur - Paul Valery

Ultimulunicorn's Blog

fantazari/refulari/nimicuri+diverse

Lumea lui Teonymus

Nu există viaţă fără sens, ci doar oameni care nu l-au găsit încă...

Scrisu lui jeniact

.. în fel și chip ..

Zvârluga

.. în fel și chip ..

Electric bulbs & more

.. în fel și chip ..

Abisuri

In cautarea adevarului interior

mihaipetru

Just another WordPress.com site

e m e r o l o g h e i o n

jurnalul pierdut al arhitectului ratacit

endorfinul

diminueaza perceptia durerii

A d i n a M i r e l a

© Copyright Adina Mirela, All rights reserved, O ilustratoare visătoare

FLOAREA DE LOLDILAL

POVEŞTI... şi alte alea

VeroVers

Versuri din tinereţe - şi nu numai

Alma Nahe(r)

Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!

În grădina mea

apar trandafiri dar și buruieni!

fatadefragi

La umbra Cuvintelor

Izbucniri

“Cu câte iluzii trebuie să mă fi născut ca să pot pierde câte una în fiecare zi!…” – Emil Cioran

Ubiquus' Hubris

Apă crudă.

nor

.. în fel și chip ..

Barbecued feelings.

This is my soul.. on a tray.

%d bloggers like this: