[Crâmpei de om frumos #3]

I-am spus că nu-mi propun să-i dau nimicuri cu rol de suveniruri false la plecare și să-nțeleagă bine asta, iar dacă n-o vrea, atunci să-și pună singur în desagă nuci și-o carte dragă, că eu nu-i las în urmă decât un gram de mulțumire, așa cum m-oi pricepe eu.

R. a plecat. A zis că pleacă și-a plecat. Din primăvară visa cu ochii lacomi la dor de dus. A zis c-o face și-a plecat. Bilet doar dus. Îi e viața tânără încă, așa că cine zice că trebuie luat bilet de-ntors?

Lui R. îi mulțumesc cum nu-s în stare și i-am tot zis că nu-s. Pentru un bobârnac pe care mi l-a dat, îi multumesc așa, umil. Că nu-ndrăzneam, tot șovăiam, en fin, trageam de mine să scot de prin sertare cocoloașe de scriituri tot vlăguite. R. insista că-acolo or muri alți munți de cocoloașe de nu mi-oi lua în dinți cu îndrăzneală bucuria. A mea-n cele dintâi, apoi a altora de s-o mai nimeri să zic povești de oameni faini și rari. Ca R. Că cine-o zice ce, pe urma? Las’ să zică.

R. freamătă de viață cu fiecare respirație. Iar sufletul și-l tine în palme și și-l dă așa, crud și crocant, cui știe să îl guste. În ochii negri, doar viața netrăita încă e vreun mister, vreo taină nevorbită. Altfel, ca într-o carte scrii, cu ochii tăi, voit lăsată cu foi veline, hulpave de povești.

R. schimbă vieți, dar e înca tânăr să o stie. Cel mai frumos și-o croiește pe-a lui. Dar nu măsoara de zece ori înainte. Nu-i conectat profund la ce-i șoptește sufletul, ci sudat pe dinăuntru și pe de-a-ntregul, n-am nici o îndoială. Așa-și găsește drumul înainte și-și lasă loc să tragă și pe-alții după el.

Paradoxal (la douazecișiunpic de ani câți are), credeam că și-a găsit ce cauta. Nu, R. a decis că pleacă-n lume, să vadă, să-nțeleagă, să-si facă sens din viață. Prin basme mai știam eu că sunt rătăcitori de felul ăsta, și nu în vremuri digitale, repezite ca ale noastre. Nici n-am știut ce sa îi zic când a plecat… să-ti fie calea ușoară? Să te întorci cu bine? Să nu ne uiți? Să ce? I-am zis sfrijit: du-te cu bine!

Așa că R. să-ți fie bine oriunde te-oi lăsa purtat de viață. Și mulțumesc. O parte din ce e scris acum ți-e datorat și ție. Să-ți fie viața plină! Namaste!