Urlet mut

scari

 

A intrat într-o muțenie de-i țiuiau până și lui urechile de cum a aflat. A simțit că mai bine își îndeasă bine pe gât furia și și-o înnoadă strâns decât s-o împroaște în jurul lui. În fond, s-ar fi luptat cu el, așa că ce rost avea să se înarmeze absurd? Și-a întors fața de la ai lui (deși, nu mai erau ai lui, erau părinți de împrumut) și n-a mai vrut să audă. Și-a-ndesat valiza cu ce-a prins la mână, a luat primul tren și s-a dus. Nu și-a întors capul îndărăt, nu le-a spus unde pleacă, nu și-a vărsat furia în siaj. Doar a plecat.

Nouă ani a umblat pe unde l-a dus drumul. S-a lăsat trăit de viață din revoltă atrofiata. Se căznea să-și găseasca glasul cu care să-și urle ciuda, dar aluneca recidivant în resemnare. A trăit într-un bordel vreo doi ani, și-a amorțit mintea în băutură, și-a făcut adapost dintr-o rulotă părăsită camuflată de iederă,  în care își găsiseră culcuș două bufnițe, mute ca și el. Se aciua pe lânga alte grupuri schilodite sufletește cumva. Ca și el.

Apoi s-a facut călugăr. Îi venea să-și găsească o chilie într-un codru de să nu mai știe neam de om de el. Dar simțea că are nevoie totuși de reazem, așa că și-a amânat sihăstria, pentru când s-o face mai plin de putere. Îi lăsase pe ceilalți călugări să-i fie prin preajmă să-i țină capul drept și inima nezbârcită când i-o fi ciuda mai mare pe Dumnezeul care-l lăsase pustiit de mamă. Zece vieti dac-ar fi avut și nu simțea că ar fi priceput de ce. De ce pe el? Al treilea copil? De ce l-a părăsit pe el iar nu și pe ceilalti doi? Era el mai olog, mai chior, mai ciung? Să fi murit, ar fi-nțeles. Orfan ar fi trăit clar fericit. Dar să se scape așa de el ca de-un nimic mai de prisos?

S-a cufundat de-atunci în urlet mut. Îl căuta pe Dumnezeu.

[Foto © Andra Samson]


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Anthropology.net

Beyond bones & stones

Miscell@nea

.. în fel și chip ..

BIBLIOterapie

.. în fel și chip ..

Ethnography.com

A group blog on a wide variety of topics related to anthropology & sociology

Savage Minds

Notes and Queries in Anthropology

Blog într-o ureche

Club select, de cititori într-o ureche, cu blog

Corina Savu

Omul care scrie nu e niciodată singur - Paul Valery

Ultimulunicorn's Blog

fantazari/refulari/nimicuri+diverse

Lumea lui Teonymus

Nu există viaţă fără sens, ci doar oameni care nu l-au găsit încă...

Scrisu lui jeniact

.. în fel și chip ..

Zvârluga

.. în fel și chip ..

Electric bulbs & more

.. în fel și chip ..

Abisuri

In cautarea adevarului interior

mihaipetru

Just another WordPress.com site

e m e r o l o g h e i o n

jurnalul pierdut al arhitectului ratacit

endorfinul

diminueaza perceptia durerii

A d i n a M i r e l a

© Copyright Adina Mirela, All rights reserved, O ilustratoare visătoare

FLOAREA DE LOLDILAL

POVEŞTI... şi alte alea

VeroVers

Versuri din tinereţe - şi nu numai

Alma Nahe(r)

Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!

În grădina mea

apar trandafiri dar și buruieni!

fatadefragi

La umbra Cuvintelor

Izbucniri

“Cu câte iluzii trebuie să mă fi născut ca să pot pierde câte una în fiecare zi!…” – Emil Cioran

Ubiquus' Hubris

Apă crudă.

nor

.. în fel și chip ..

Barbecued feelings.

This is my soul.. on a tray.

%d bloggers like this: