Monograma

Peter-Callesen

 

Peste foaia mută de hârtie, întinsese un “d” amorf. Lungise o linie tresărită către un început de “r”. Apoi se prăbuși peste un spațiu ce se adâncea din ce în ce mai mult. Foaia se depică în două și trăgea cu putere tot ce se întâmpla să fie primprejur, tocul stiloului, două agrafe, o scrumieră cu trei mucuri de țigară… o jumătate de prescripție ruptă cu o parafă ștearsă, un plic lung indigo,  o camee de sidef… și-o ceașcă de cafea cu monograma ei gravată, I. Toată odaia îi era jupuită pe rând de lucrurile care o locuiau cu clipe înainte. Nimic nu mai mirosea a ieri. Iar ea stătea suspendată pe scaunul care nu mai avea podea pe care să se odihnească.

A închis ochii și s-a abandonat. Poate ca ea urma să intre în vârtejul foii albe, de pe care lipseau celelalte litere “…agă”.

…………………..

– Nu vă puteți descurca singur. Va trebui să o internați. Nu va fi deloc ușor. E demență galopantă. Orele în care vă va mai recunoaște sunt numărate.

Doctorul rostise cuvintele cu meticulozitatea unui farmacist bătrân, cu voce joasă, ușor condescendent, pentru că vedea zilnic cazuri de felul ăsta și sigur altele mai rele. Lungise silabele, pentru a-l face să priceapă gravitatea și urgența, dar care, în urechile lui, sunau ca pleznituri ude și usturau cumplit. Așezase astfel fiecare literă, cuvânt și apoi frazele ca pe două eprubete în care amestecase soluții fără culoare, doar cu miros înțepător, pe etajera minții lui. Și acum ce era el să face cu ele? Știa din clipa în care rostise ultimul sunet, că nu erau din cele care sublimau, ci din cele care precipitau. Și urmau să-i lase viața într-un  malaxor de gusturi amare. Știa deja că cel mai tare îl va schingiui, nu pierderea ei în prăpăstiile unor lumi pe care nu le va-nțelege, ci neputința lui de-a o urma.  I. îi pleca cu tot, și fără el.

…………………..

Ridurile  îi adânciseră de vreme multă o frunte care se căznise să priceapă cu ani prea mulți în urmă, de ce pleacă suflete vii, grăbit așa de printre oameni iubiți. Cenușa din ochi mai permiteau ochilor atât cât să se descurce să vadă pe unde merge. De mers, nu mai mergea mult oricum, bastonul cocoșat făcea treaba în locul lui. Nici mâinile nu-și mai împărțeau planurile cu el. Aveau gânduri obosite mereu și făceau mișcări spasmodice și bruște, așa încât spărgea aproape orice se străduia să țină în mâini. Cu cotul bătrân sprijinit de colțul mesei, se trudea să ducă la gură ceașca cu monogramă, I. Ochii aveau pregătită resemnarea cu care știa că va reuși poate doar o singură sorbitură, restul avea să se prelingă ca de fiecare dată pe lângă el. Acum însă pata căzuse pe o foaie veche de hârtie. Spatele îl ajuta greu să se aplece, dar ghici în scrisul șters aproape un… “d” și parcă greu un …“r”.

Abia atunci, și prea târziu gândi, se prăbuși cu totul într-un rest de “…agă” Să o urmeze-n lumi pe care-acum le va-nțelege, e tot ce-avea să mai râvnească.

[Foto © Peter Callesen]


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Anthropology.net

Beyond bones & stones

Miscell@nea

.. în fel și chip ..

BIBLIOterapie

.. în fel și chip ..

Ethnography.com

A group blog on a wide variety of topics related to anthropology & sociology

Savage Minds

Notes and Queries in Anthropology

Blog într-o ureche

Club select, de cititori într-o ureche, cu blog

Corina Savu

Omul care scrie nu e niciodată singur - Paul Valery

Ultimulunicorn's Blog

fantazari/refulari/nimicuri+diverse

Lumea lui Teonymus

Nu există viaţă fără sens, ci doar oameni care nu l-au găsit încă...

Scrisu lui jeniact

.. în fel și chip ..

Zvârluga

.. în fel și chip ..

Electric bulbs & more

.. în fel și chip ..

Abisuri

In cautarea adevarului interior

mihaipetru

Just another WordPress.com site

e m e r o l o g h e i o n

jurnalul pierdut al arhitectului ratacit

endorfinul

diminueaza perceptia durerii

A d i n a M i r e l a

© Copyright Adina Mirela, All rights reserved, O ilustratoare visătoare

FLOAREA DE LOLDILAL

POVEŞTI... şi alte alea

VeroVers

Versuri din tinereţe - şi nu numai

Alma Nahe(r)

Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!

În grădina mea

apar trandafiri dar și buruieni!

fatadefragi

La umbra Cuvintelor

Izbucniri

“Cu câte iluzii trebuie să mă fi născut ca să pot pierde câte una în fiecare zi!…” – Emil Cioran

Ubiquus' Hubris

Apă crudă.

nor

.. în fel și chip ..

Barbecued feelings.

This is my soul.. on a tray.

%d bloggers like this: