Îmi vii cu ordine statornică într-un ianuarie devreme,

Îmi stai nehotărâtă într-un februarie cu nazuri,

Cu neputințe-apoi crești plac ce dor uscat își geme

Iar într-un-martie pui ordine-ntr-un trai prelung alături.

..   ..

Până alaltăieri știam unde mi-e nordul într-un sublim acord,

Dar tu asmuți parfumuri de-acasă, în paravan de martie,

Aflu acum că mi-e mai sus, mai pân-la cer adevăratul nord,

Și pe tărâm nou și năucitor, zic Da! și pe hârtie.

..   ..

Îți vorbesc Femeie, de orișiunde, gândindu-mă, cutez, doar la femeia mea

Căci Grația e Femeie, și Muzica-i Femeie, iar tu Femeia. Ea.

Rămâi în veci așa. Iar fiecare clipă în care nu-mi ești pe alături

Făgăduiesc s-o inventez, s-o cresc, și frici să îmi înlături.

..   ..

Și să îmi vii acasă. Te iau, odată și odată, eu tot te iau acasă.

[Foto via Irasela Borquez]