Pentru toate-ntrebările la care n-am mai știut răspunsuri,

Pentru toate căutările oarbe în mine

În care ghiceam mașinal dâre de sensuri

Iartă-mă, copilul meu.

Pentru clipe prăfos irosite cu timp dat în lături,

Pentru iluzii de alte ispite numite fals însemnate,

Care mi te-au ținut preț și de-un scâncet departe,

Mai iartă-mă o dată, copilul meu.

 

Nimic nu răscumpără căutari de iubire din brațele tale,

Pe toate-nmiit ți le-am dăruit și nu-s îndeajuns

Ca să oprească în loc vreme în care tu uiți de copilul din tine.

Cu pas apăsat flămând calci prin lume și crești,

Te umpli cu tot și de toate și-ncepi să refuzi orice cordon care te vrea

Încă-n duh drag, departe de lumi și senine și întunecate la fel.

 

Pentru că nu e căuș care să țină inimă care se-mprăștie fără odihnă,

Pentru că nu-i vreme de-o viață să-ți dăruiesc de toate cu vârf

M-aș naște iar și-în altă viață, sau nouă

Să am vreme de leagăn, de joc și de joacă, de dezmierdare,

Să n-ai ce să ierți, copilul meu.

 

[Foto via Troels Bundgaard Lassen]