stropi grei de vorbe mușcă din carnea urechii flămânde

prin care-și găsesc lunecuș înăuntru și caută loc de-nălțat casă sus

până la cerul în care odată mi-ai zis: să știi că odată și odată eu tot vin și te fur.

te-ai înălțat și mai mult către cer, am aruncat iute șoapta

înainte s-o prind înapoi jucăuș.

ai râs cu piept greu și înalt și adânc

până-n afundul pământului și-napoi, cât o aruncătură de stea.

mai mor un pic, ai mai rostit, și mă urc către ea.