Pământul cu rădăcinile-n Cer

mi-am azvârlit pașii în spirală, într-un înapoi bătrân, pe când Luna își mira ochii de argint în fața îndrăznelii de a urca la ea.

m-am aruncat în unduirea dulce-amară a scrânciobului din care într-o zi am țopăit brusc dintr-un copil mirat într-un copac cărunt.

în legănarea abia furată, m-am prăbușit pe cerul care urzea stelele în covor fermecat.

de el se-mpleteau toate visele ce aveam să le visez până ce vor fi căzut toate frunzele încărunțite.

din leagănul meu, pământul își înfige adânc rădăcinile-n cer.

2 thoughts on “Pământul cu rădăcinile-n Cer

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s