a fost atunci când ochii tăi au scurmat
pulberea măcinată a rădăcinilor-gând
care mușcau din carnea drumurilor-răscruce,
lăsând dâre de vis diluat în culori boreale,
când am lăsat zorii să-mbrace tunica-armură
până ce solzii amari cădeau fărâmați în cercuri-lumină
dezgolind trup de dor cimentat în deșert.
atunci m-am odihnit în toiagul embrionului-vis.
a fost atunci.
Ce mai citim
Beyond bones & stones
.. în fel și chip ..
.. în fel și chip ..
~ a group blog on a variety of topics related to anthropology, sociology, and ordinary people ~
Club select, de cititori într-o ureche, cu blog
Omul care scrie nu e niciodată singur - Paul Valery
fantazari/refulari/nimicuri+diverse
Nu există viaţă fără sens, ci doar oameni care nu l-au găsit încă...
.. în fel și chip ..
.. în fel și chip ..
.. în fel și chip ..
In cautarea adevarului interior
Just another WordPress.com site
jurnalul pierdut al arhitectului ratacit
Pretty in Scarlet - îmi stă bine în roşu
Diminuează percepția durerii - Generează fericire !
- oamenii care visează sunt suflete prețioase -
POVESTIRI SF & F... ŞI ALTELE
Versuri din tinereţe - şi nu numai
.. în fel și chip ..
Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!
La umbra Cuvintelor
“Cu câte iluzii trebuie să mă fi născut ca să pot pierde câte una în fiecare zi!…” – Emil Cioran
Apă crudă.
povești cu miez 