Scena

de Adina GRUIA

 

Adina continuă șirul de povești dospite la Atelierul de creativitate prin scriere în cheia celor cinci simțuri care s-a petrecut la Fundația Calea Victoriei astă vară. O atingere abia ghicită, povestea Adinei dansează pe scenă cu toate cele cinci simțuri cu care se joacă povestitoarea.

Poveștile din zilele trecute sunt aici Apă, M-am întâlnit cu mine, Iarek, Bătrânul. Spre bucurie!

 

Scena se luminează dintr-o dată… e orbitor! Muzica începe, se ridică în vârful poantelor și se pregătește să înceapă. Palmele îi sunt transpirate, știe că sute de oameni o privesc. Oare o să iasă perfect? Îi e teamă de greșeli, reacții și judecăți aspre. Inima îi bate cu putere… bum, bum, bum… începe mișcările delicate în ritmul muzicii. Tutu-ul se unduiește odată cu trupul subțire. Face o piruetă, inima se relaxează, se lasă pradă ritmului, iar într-un moment se trezește în mijlocul dansatoarelor din pădure. Totul e natural, autentic. Este doar pasiune și dăruire. Nu mai contează nimic! Nici publicul, nici părerile sau dorința de a fi perfect. Este doar un sentiment de bine, de abandon.

Muzica se oprește, scena reapare și o inundă cu aplauzele puternice ale publicului care nu mai contenesc. Este copleșitor! Niciodată performanța nu a mai atins asemenea culmi.

***

Fugea speriată, crengile trosneau sub picioare, brazii înalți parcă o sufocau, întunericul o ajungea din urmă. Simțea că nu mai poate să înainteze, picioarele i se înmoaie, respirația e greoaie. Se aruncă într-o tufă și speră că nu au văzut-o și că o vor lăsa în pace. Inima îi bate cu putere, mai să îi iasă din piept. Ascultă cu atenție, încercând să își dea seama dacă a scapat de urmăritori. Dintr-o dată pasul grăbit al inimii se mai diminuează, bătăile se sparg ușor într-un ritm de tobă…bum, bum, bum… Dă frunzele tufei în laturi și constată ca ritmul tobei se contopește și cu cel al altor instrumente, iar muzica venea de fapt din altă parte.

Un grup de femei dansează liber, acompaniate de muzica unei orchestre improvizate. Sunetul tobei este cel mai pregnant, iar el se simte în mișcările hotărâte ale dansatoarelor. Fiecare are propriul fel de a se manifesta, nu urmează nicio coregrafie, și cu toate astea, impresionează prin armonie și naturalețe.

***

Și-a dorit întotdeauna să cunoască succesul pe scena și iată că s-a aratat. Publicul era cucerit, dar parcă ceva lipsea în continuare. Cum era posibil?! Își dădea seama că era încă incompletă și își dorea să împărtășească fericirea cu cineva. Dar asta nu se poate! E așa un clișeu! Călătoria asta, viața asta, ar trebui să-ți fie suficient, să te alimentezi cu ce ai nevoie fără să cauți în exterior. Restul e o telenovelă: genul de femeie neajutorată care pleacă în căutarea destinului, trece printr-o serie de provocări, se simte copleșită, dar în final apare o speranță și reușește să-și găsească sufletul-pereche, trăind fericită alături de el până la adânci bătrâneți. Nu! Viața e mai mult de atât. Sunt munți de urcat, secrete de descoperit, lucruri de gustat și simțit, plăceri de încercat. Viața trebuie să fie încărcată cu de toate. Și totuși… nu, nu voia să se gândească la asta acum!

 

[foto (c) Benjamin Matew Victor]

 

One thought on “Scena

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s