la jumătatea îmbrățișării,

inima și-a potrivit ceasul,

în umplere lină,

așa cum urechea a-nvățat

s-asculte gândul ascuns

la vedere în larma minții.

l-am prins în zbor

și l-am înfășat pe ascuns.

din umbră-n culcuș are să crească crisalidă flămândă de clocot,

cu rădăcini diafane înfipte în cer,

cu aripi-căuș ce dezmiardă

pământ plin cu buchete de frici.

la jumătatea îmbrățișării

inima și-a potrivit cadența –

abia la răscrucea ne-ntâlnirii era ascunsă calea.

[foto: pinterest]