un pas înaintea celuilalt

mi-am zis că e cel mai viu dintre toate.

că poate n-am să-l mai știu pe-al o miilea și-unu

și că cel de acum e tot ce știu.

în pasul de-acum îmi pun miezul adânc

de credință, de frici, de nădejdi înnodate

ancestral adunate, acum întrupate.

un pas înaintea celuilalt

face distanța mai mică între ultima frică

și lumina ce alchimizează bezne opace.

în pasul de-acum îngrop treceri pe ducă.

în urmă praf ridicat se adună-mpreună,

înlănțuit în particule-vieți, ce cresc altfel de lumi.

și mai vii cu zenituri cunună.