Din coaja amintirilor îmi fac cuib

în care adun trecerile de mătase

și paloarea zilelor în care nu ești.

Adun vreascuri și pietre mărunte

și-l umplu cu fuioare de dor

să-ți fie șederea prelungă

pe pat hămesit de vise.

Îmi pun pe furiș o dorință

și urc trunchi de mirări arc-în-cer.

Dacă va fi să cad iar, are să fie

în cuib făcut din coaja amintirilor.

[foto: Remedios Varo]