În tăceri înăbușite,

s-au zbătut dogori de dor

cu nesaț în nerăbdare,

s-au proptit în ochi plecați 

cu mirare și sfială.

Acum zac uscate-n duh.

În pași lungi pe jumătate

duși la capete pustii

subțiate noaptea-n vise 

s-au înghesuit efluvii 

slobode de judecată, 

de sprânceană ridicată

ori de zmei pitiți în somn. 

Acum odihnesc în peșteri.

În ochi leneși ce atârnă 

poala nopții pe gleznele zorilor

am pus iar în insectar 

cu ac fin mărgele lacrimi. 

Sfere-ghem în bolți de ceruri

peste tot ce n-am trăit.

[foto: Kylli Sparre]