Din coborârea Cerului pe Pământ 

ai plâns apă vie, iar rădăcinile mele au prins a se ține adânc

în miezul fierbinte și hrănitor.

Din ele m-am înălțat cu trufie

către bolta ce geme de aștri singuri și reci

am înțeles că doar coroana mai poate 

atinge curcubeul lumii tale, dar că 

făptura îmi va mușca veșnic din seva țărânei cuminți.

Trupul prelung și semeț îmi e gata de zbor

cu aripi înalte și albe de înger

uitat pe pământ. 

Din coborârea Cerului pe Pământ

ai plâns apă vie să-nalțe umbră 

de muritor ce-și sumețește nimb orbitor. 

[sursă foto: pinterest]