Pagina goală a înghițit 

în bezna sa toate cele dimprejur. 

Am închis ochii și am deschis brațele. 

Din ele a prins viață o sferă de lumină 

care și-a croit mai apoi vâlvătaia

în cele patru zări 

și au umplut lumea cu căldură.

Am deschis ochii, iar în fața mea 

se înfățișau toate animate de suflul dintru început, 

cu mările, cu cerurile, cu vietățile și cu oameni 

ce se înmulțeau la focul bucuriei.

Toate se așezară în rânduială firească, 

iar viețuirea le era dată pe de-a întregul acestor ființe 

rupte bucățică cu bucățică din mine.

Și când te gândești 

că n-am pus 

decât un pic mai multă cerneală 

în stilou?

[foto: dailydot.com]