Fire de praf

stropii înghit fără răbdare 

fire de praf, fire de praf

lipite de pământ, una cu el

devin nămol subțire ce atârnă de tălpi însetate

de drumuri, de aer

în plămâni dă să se așeze candoarea 

dar ploaia e prea grăbită și nu se îmbibă cu tot praful lumii

rămân răzlețe fire ce-și caută viață 

ca sporii

stropii se satură repede ca de junk food și se lasă furați de alte zări cu

fire de praf, fire de praf

se scurg clipe lichide în clepsidra 

ce n-a cunoscut decât fire uscate

unul după altul se aliniază ca soldații rămași fără alegere

praf de stele îmbătrânite într-un vas de sticlă ce se rotește, se rotește

într-o uitare nemuritoare, doar atât

își amintește să nu uite să se-ntoarcă să zboare clipe lichide

le vede doar cel ce le privește

ar fi fost un asfințit violaceu, ruginiu sau oranj cu pete

ce s-ar fi mânjit una de alta 

ne-ar fi agățat ochii în fiecare dintre tablourile care nu s-ar mai fi repetat

că apusul e doar o dată, degeaba îmi zici tu că hai că îl vedem și mâine

mâine e mort că nu s-a născut încă, dar eu pot, pot încă

să mă joc până atunci cu gândul că 

fac și desfac vremea 

alerg cu viteza pământului ca asfințitul să nu apună

gonește împreună cu noi, vezi? ar fi fost un asfințit purpuriu poate

dar am uitat să cred că am puterea 

să mă iau la întrecere cu pământul

∞ ∞ ∞

[foto: Remedios Varo]

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s