ar fi fost

gestul oprit la jumătate 

de a-ți îndepărta de pe umăr o floare de tei 

înșurubată în cădere în miezul verii 

coapte prematur

ar fi fost

cuvântul cu care-ți terminam fraza ca să umple 

un scenariu din miliardele care ar fi putut 

să crească coroane din rădăcini

…șoaptele care îndulceau fricile

…surâsul care m-a dat de gol

…miracolul de a fi împărțit în doi o răscruce

în care rămâne mirarea cum că a fost sau n-a fost.

dar tu ziceai că aievea e o năstrușnicie.

mă las copil atunci în seama poveștii 

e și de leac

și preț de o clipă și oracol.

[foto: HectorDeLaGarza]