Zic eu, că-n fiecare zi stă pitit câte-un miracol, o poveste. Și goana asta furibundă după miez îmi place rrrău. Nu prea mă obosește să mai cotrobăi și prin cufere ascunse sau la vedere ca să descopăr câte unul așa… când lumea mi-e mai  dragă și mai largă.

Miracolul de zi cu zi, șade timid ori se pitește prin cotloane, cu chef strașnic de joacă. Nu ostenește niciodată. Nici eu să-l caut. Vine in forme nebănuite, culori, arome, muzici fel de fel. Uneori mă năucește-n frumusețea lui, alteori zac mut și cu ochi mari în drum. Cum nu știu foto, acuarele, ori muzici fine prin urechi, îl prind fugar doar în vreo două vorbe, pe care le mai scrijelesc aici. Din când în când.

Sunt un gourmand de viață. Culorile în care se îmbracă ea depășesc fără-ndoială spectrul meu umil uman. Dar nu mă las. Mai iau o mușcătură…

[Foto © Cristian Șuțu]