Category Archives: Miezuri în versuri

Semințe de noi

semințe

Semințe de noi se răsfâng mut în vise

în care joc rol de zeiță apusă,

iar tu cerber de lumi în tenebre mâloase

veghezi să nu-ți despoi haină de beznă.

 

Gâtul mi se usucă de tăcere mocnită,

de vidul care mânâncă ziduri închipuite,

fără scrupul și fără voluptate

erodează tot ce cuprinde, pentru că poate.

 

În urma lui rămânem ca doi copaci

scobiți de trunchi, de sevă, de verde,

pândind cu fărâme de curiozitate

dacă și cum rădăcinile rămân ancorate.

 

Semințe de noi mai rămân atârnate

printre ghimpi aroganți și buruieni coapte

se îndârjesc să-și crească coajă, să lupte,

să prindă muguri în fantezii rupte.

 

Cu semințe de noi arunc în tine,

ține palme căuș, să crească un mine.

 

 

[Foto © Emerald Wake]


Fluturele

butterfly in cage

Râd crengi înverzite care alungă grăbite petale

Să umple coroane cu viață, cu verde, cu vară.

Râd raze care-mping cerul în noapte agale,

Șterg leneș cerneala tăciune cu stele, și-mbie ziua cu mult în afară.

 

Plâng nori, aflați încă în aburi, a ploaie neîncepută

Să spele pâmant care doarme fertil încă vreme

Plâng muguri de verde care desfid natura slută,

Îmbracă cu viață ce iarna a despuiat de tot în dileme.

 

În bălți vezi chip schimonosit de frici mici și perfide

Ce cad, dizolvă urme de picuri nobili de lumină.

În nori ghicești trupuri de umbre-n firide,

În tuș par desenată, când curg în rouă fină,

În schiță de cărbune, când îmi ițesc tulpină.

 

Vârfuri de iarbă crudă cer dreptul să erupă,

Să schimbe anotimpul pe care n-ai vrut să mi-l trăiești.

Te-ai lăcomit să-nchizi în colivie, să urmărești sub lupă

Fluture slobod de frici, prea viu ca să nu-l zăvorăști.

Și surd și mut, rămâi dar, la ce nu te-ai născut să ai sau să primești.

 

[Foto via Cara Carmina]


Pentru că

free spirit_childPentru toate-ntrebările la care n-am mai știut răspunsuri,

Pentru toate căutările oarbe în mine

În care ghiceam mașinal dâre de sensuri

Iartă-mă, copilul meu.

Pentru clipe prăfos irosite cu timp dat în lături,

Pentru iluzii de alte ispite numite fals însemnate,

Care mi te-au ținut preț și de-un scâncet departe,

Mai iartă-mă o dată, copilul meu.

 

Nimic nu răscumpără căutari de iubire din brațele tale,

Pe toate-nmiit ți le-am dăruit și nu-s îndeajuns

Ca să oprească în loc vreme în care tu uiți de copilul din tine.

Cu pas apăsat flămând calci prin lume și crești,

Te umpli cu tot și de toate și-ncepi să refuzi orice cordon care te vrea

Încă-n duh drag, departe de lumi și senine și întunecate la fel.

 

Pentru că nu e căuș care să țină inimă care se-mprăștie fără odihnă,

Pentru că nu-i vreme de-o viață să-ți dăruiesc de toate cu vârf

M-aș naște iar și-în altă viață, sau nouă

Să am vreme de leagăn, de joc și de joacă, de dezmierdare,

Să n-ai ce să ierți, copilul meu.

 

[Foto via Troels Bundgaard Lassen]

 

 


Pe nesăturate

man on the streetNu pot să te-mpart cu nimic și cu nimeni,

Nici măcar cu viața ta de până acum.

Da, sunt bolnav, sunt gelos pe pământul călcat de tălpile tale,

Și neurmat de mine.

Tot ce-i al tău mi se cuvine mie. M-ai pedepsit, iubito,

Că mi-ai venit în asfințituri uitate.

Eu nu te iubesc. Te locuiesc, te trăiesc.

Tu ești călăul vieții mele pe jumătate.

Puteai să treci peste mine nepăsătoare

Și lumea mea fadă mi-ar fi rămas în picioare.

Aș fi putut simplu în continuare

Să ma îmbăt cu iluzia fericirii debile

Pe care oricum n-o mai ceream.

Dar tu mă naști și mă mori deopotrivă.

Mă rog doar să știu să te iubesc,

Să nu pierd orb, să nu greșesc.

Mă locuiești. Știu tot, cum tresari, cum te miști, cum clipești

Cum respiri, cum nu știi să ții capul drept,

Ci mereu doar ușor într-o parte,

Cum îți lași leneș un șold să-l urmeze pe altul,

Și cheamă tălpile să deseneze urme binecuvântate.

Am toate cămările ocupate cu tine.

Sunt plin-ochi și te iubesc pe nesăturate.

[Foto © René Jacques]


Femeie

a33859b50aa889d31f5b4b9d6e6e6e10Îmi vii cu ordine statornică într-un ianuarie devreme,

Îmi stai nehotărâtă într-un februarie cu nazuri,

Cu neputințe-apoi crești plac ce dor uscat își geme

Iar într-un-martie pui ordine-ntr-un trai prelung alături.

..   ..

Până alaltăieri știam unde mi-e nordul într-un sublim acord,

Dar tu asmuți parfumuri de-acasă, în paravan de martie,

Aflu acum că mi-e mai sus, mai pân-la cer adevăratul nord,

Și pe tărâm nou și năucitor, zic Da! și pe hârtie.

..   ..

Îți vorbesc Femeie, de orișiunde, gândindu-mă, cutez, doar la femeia mea

Căci Grația e Femeie, și Muzica-i Femeie, iar tu Femeia. Ea.

Rămâi în veci așa. Iar fiecare clipă în care nu-mi ești pe alături

Făgăduiesc s-o inventez, s-o cresc, și frici să îmi înlături.

..   ..

Și să îmi vii acasă. Te iau, odată și odată, eu tot te iau acasă.

[Foto via Irasela Borquez]


Ce mai citim

Let's talk about books

Anthropology.net

Beyond bones & stones

Miscell@nea

.. în fel și chip ..

BIBLIOterapie

.. în fel și chip ..

ethnography.com

a group blog on a variety of topics related to anthropology & sociology

Blog într-o ureche

Club select, de cititori într-o ureche, cu blog

Savu Corina

Omul care scrie nu e niciodată singur - Paul Valery

Ultimulunicorn's Blog

fantazari/refulari/nimicuri+diverse

Lumea lui Teonymus

Nu există viaţă fără sens, ci doar oameni care nu l-au găsit încă...

Scrisu lui jeniact

.. în fel și chip ..

Zvârluga

.. în fel și chip ..

Electric bulbs & more

.. în fel și chip ..

Abisuri

In cautarea adevarului interior

mihaipetru

Just another WordPress.com site

e m e r o l o g h e i o n

jurnalul pierdut al arhitectului ratacit

Sans Titre

Pretty in Scarlet - îmi stă bine în roşu

Endorfinul

Diminueaza perceptia durerii - Genereaza fericire !

A d i n a M i r e l a B u r l a n

© Copyright Adina Mirela, All rights reserved, O ilustratoare visătoare Oamenii care visează sunt suflete prețioase

VERO-VIZIUNI VIRTUALE

POVESTIRI SF & F... ŞI ALTELE

VeroVers

Versuri din tinereţe - şi nu numai

Alma Nahe(r)

Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!

În grădina mea

apar trandafiri dar și buruieni!

fatadefragi

La umbra Cuvintelor

Izbucniri

“Cu câte iluzii trebuie să mă fi născut ca să pot pierde câte una în fiecare zi!…” – Emil Cioran

Ubiquus' Hubris

Apă crudă.

nor

.. în fel și chip ..