Tag Archives: dor de duca

Și-am plecat

Wintertraveller_SpencelayhȘi-am plecat

…să găsesc apă de rouă

să umplu desagă nouă

să bat lung din ușă-n ușă

să cânt of și dor și râvnă,

ca să-ți vin cu luna-n prag.

Luna să te învelească,

soarele să te-ncălzească,

iarba să te-nvețe pașii

către dor de mine.

Și-am ajuns

…să umplu ulcior cu rouă,

să prind stele-n sac de iască,

în buchet să le-mpletesc

jurubițe să urzesc

farmece s-alunge

visele nu-mi frânge

ochii nu mi-i plânge,

curgă apă vie

prin vine, prin carne

prin oase, prin tâmple

să curețe rele

să scape de iele.

Luna să te învelească,

soarele să te-ncălzească,

iarba să te-nvețe pașii

către dor de mine.

Deschide-ți fereastra

nalucă de fată,

dă drumul la poartă

și ia-mă cu tine și du-mă

cu râvnă departe.

Și calcă pe rouă

și bea apă vie

și-aleargă desculță,

iarba să te-nvețe pașii

către dor de mine.

[Mulțumesc Jeanina Cirstoiu pentru inspirație 🙂 și din nou Mario Barangea pentru bobârnacul de a mă lua în serios cu basmele și ielele :)]

[Photo Charles Spencelayh – A Winter Traveller 1895, ulei pe pânză]


Bilet de dus

traveler

[Crâmpei de om frumos #3]

I-am spus că nu-mi propun să-i dau nimicuri cu rol de suveniruri false la plecare și să-nțeleagă bine asta, iar dacă n-o vrea, atunci să-și pună singur în desagă nuci și-o carte dragă, că eu nu-i las în urmă decât un gram de mulțumire, așa cum m-oi pricepe eu.

R. a plecat. A zis că pleacă și-a plecat. Din primăvară visa cu ochii lacomi la dor de dus. A zis c-o face și-a plecat. Bilet doar dus. Îi e viața tânără încă, așa că cine zice că trebuie luat bilet de-ntors?

Lui R. îi mulțumesc cum nu-s în stare și i-am tot zis că nu-s. Pentru un bobârnac pe care mi l-a dat, îi multumesc așa, umil. Că nu-ndrăzneam, tot șovăiam, en fin, trageam de mine să scot de prin sertare cocoloașe de scriituri tot vlăguite. R. insista că-acolo or muri alți munți de cocoloașe de nu mi-oi lua în dinți cu îndrăzneală bucuria. A mea-n cele dintâi, apoi a altora de s-o mai nimeri să zic povești de oameni faini și rari. Ca R. Că cine-o zice ce, pe urma? Las’ să zică.

R. freamătă de viață cu fiecare respirație. Iar sufletul și-l tine în palme și și-l dă așa, crud și crocant, cui știe să îl guste. În ochii negri, doar viața netrăita încă e vreun mister, vreo taină nevorbită. Altfel, ca într-o carte scrii, cu ochii tăi, voit lăsată cu foi veline, hulpave de povești.

R. schimbă vieți, dar e înca tânăr să o stie. Cel mai frumos și-o croiește pe-a lui. Dar nu măsoara de zece ori înainte. Nu-i conectat profund la ce-i șoptește sufletul, ci sudat pe dinăuntru și pe de-a-ntregul, n-am nici o îndoială. Așa-și găsește drumul înainte și-și lasă loc să tragă și pe-alții după el.

Paradoxal (la douazecișiunpic de ani câți are), credeam că și-a găsit ce cauta. Nu, R. a decis că pleacă-n lume, să vadă, să-nțeleagă, să-si facă sens din viață. Prin basme mai știam eu că sunt rătăcitori de felul ăsta, și nu în vremuri digitale, repezite ca ale noastre. Nici n-am știut ce sa îi zic când a plecat… să-ti fie calea ușoară? Să te întorci cu bine? Să nu ne uiți? Să ce? I-am zis sfrijit: du-te cu bine!

Așa că R. să-ți fie bine oriunde te-oi lăsa purtat de viață. Și mulțumesc. O parte din ce e scris acum ți-e datorat și ție. Să-ți fie viața plină! Namaste!


Ce mai citim

Let's talk about books

Anthropology.net

Beyond bones & stones

Miscell@nea

.. în fel și chip ..

BIBLIOterapie

.. în fel și chip ..

ethnography.com

a group blog on a variety of topics related to anthropology & sociology

Savage Minds

Notes and Queries in Anthropology

Blog într-o ureche

Club select, de cititori într-o ureche, cu blog

Savu Corina

Omul care scrie nu e niciodată singur - Paul Valery

Ultimulunicorn's Blog

fantazari/refulari/nimicuri+diverse

Lumea lui Teonymus

Nu există viaţă fără sens, ci doar oameni care nu l-au găsit încă...

Scrisu lui jeniact

.. în fel și chip ..

Zvârluga

.. în fel și chip ..

Electric bulbs & more

.. în fel și chip ..

Abisuri

In cautarea adevarului interior

mihaipetru

Just another WordPress.com site

e m e r o l o g h e i o n

jurnalul pierdut al arhitectului ratacit

Sans Titre

Pretty in Scarlet - îmi stă bine în roşu

Endorfinul

Diminueaza perceptia durerii - Genereaza fericire !

A d i n a M i r e l a B u r l a n

© Copyright Adina Mirela, All rights reserved, O ilustratoare visătoare Oamenii care visează sunt suflete prețioase

VER0-VIZIUNI VIRTUALE

POVESTIRI SF & F... ŞI ALTELE

VeroVers

Versuri din tinereţe - şi nu numai

Alma Nahe(r)

Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!

În grădina mea

apar trandafiri dar și buruieni!

fatadefragi

La umbra Cuvintelor

Izbucniri

“Cu câte iluzii trebuie să mă fi născut ca să pot pierde câte una în fiecare zi!…” – Emil Cioran

Ubiquus' Hubris

Apă crudă.

nor

.. în fel și chip ..