Tag Archives: dor

Femeie

a33859b50aa889d31f5b4b9d6e6e6e10Îmi vii cu ordine statornică într-un ianuarie devreme,

Îmi stai nehotărâtă într-un februarie cu nazuri,

Cu neputințe-apoi crești plac ce dor uscat își geme

Iar într-un-martie pui ordine-ntr-un trai prelung alături.

..   ..

Până alaltăieri știam unde mi-e nordul într-un sublim acord,

Dar tu asmuți parfumuri de-acasă, în paravan de martie,

Aflu acum că mi-e mai sus, mai pân-la cer adevăratul nord,

Și pe tărâm nou și năucitor, zic Da! și pe hârtie.

..   ..

Îți vorbesc Femeie, de orișiunde, gândindu-mă, cutez, doar la femeia mea

Căci Grația e Femeie, și Muzica-i Femeie, iar tu Femeia. Ea.

Rămâi în veci așa. Iar fiecare clipă în care nu-mi ești pe alături

Făgăduiesc s-o inventez, s-o cresc, și frici să îmi înlături.

..   ..

Și să îmi vii acasă. Te iau, odată și odată, eu tot te iau acasă.

[Foto via Irasela Borquez]


Ina lui Petru

oak love[Crâmpei de om frumos #4]

Gândul că tânjise orb toată viața după ceva ce nu știuse că există, o încremenea cu totul, fără loc de spasme, chiar și involuntare. Toate lucrurile nespuse și nefăcute vreodată se prăvaleau acum lacom, însă, paradoxal, înecau gândurile cele mai brute, fără să mai dea șansa vreunor intenții să se clădească, ba mai mult, să-și urle trăirea-n afară. Ina aluneca într-o vâltoare pe care nu știuse că o chemase în viața de dinaintea vieții până la Petru.

Dintr-un bărbat care nu știuse niciodată că nu iubise, lăsându-se trăit în amoruri părelnice, Petru recupera cu nesaț. Petru săpa în cuvinte. Refuza să priceapă că până la ele, era nevoie de loc să se crească dor, că nu mergea ca-n basme, cât alții-ntr-un an, el într-o zi. Ina amuțise în propria baltă de vise. Odată fertile, visele zăceau acum într-o stare de nepuțință stearpă. Nu mai aveau putere nici să se zămislească.

Ina încetase să mai fi e a ei, la puțină vreme după ce Petru îi confiscase lăcașurile unde inima ei hotărâse să locuiască. Petru golise încăperile de toate trăirile nepetrecute încă. Îi făgăduise pe loc că avea să i le ofere cu totul, poleite în aurul unei fericiri eterice.

De cum pricepu, că într-un loc chircit de vreme seacă, ploaia nu poate crește peste noapte copaci iar vii, ci trebuie și soare și lună să treacă ca să rodească, Ina îi spuse cu glas palid, pierit. Vii cu prea mult către mine, Petru iubit. Până învăț să cresc loc în inimă, mi-o lua vreme. Înduri tu răbdare?

Fie ce-o fi, Ină dragă! Chiar și urmă de tine, parfum peste timp e mai plin decât viață goală de tine. Tot ce-i al tău îmi aparține. Mie.

[Foto © Bess Hamiti]


Și-am plecat

Wintertraveller_SpencelayhȘi-am plecat

…să găsesc apă de rouă

să umplu desagă nouă

să bat lung din ușă-n ușă

să cânt of și dor și râvnă,

ca să-ți vin cu luna-n prag.

Luna să te învelească,

soarele să te-ncălzească,

iarba să te-nvețe pașii

către dor de mine.

Și-am ajuns

…să umplu ulcior cu rouă,

să prind stele-n sac de iască,

în buchet să le-mpletesc

jurubițe să urzesc

farmece s-alunge

visele nu-mi frânge

ochii nu mi-i plânge,

curgă apă vie

prin vine, prin carne

prin oase, prin tâmple

să curețe rele

să scape de iele.

Luna să te învelească,

soarele să te-ncălzească,

iarba să te-nvețe pașii

către dor de mine.

Deschide-ți fereastra

nalucă de fată,

dă drumul la poartă

și ia-mă cu tine și du-mă

cu râvnă departe.

Și calcă pe rouă

și bea apă vie

și-aleargă desculță,

iarba să te-nvețe pașii

către dor de mine.

[Mulțumesc Jeanina Cirstoiu pentru inspirație 🙂 și din nou Mario Barangea pentru bobârnacul de a mă lua în serios cu basmele și ielele :)]

[Photo Charles Spencelayh – A Winter Traveller 1895, ulei pe pânză]


Anthropology.net

Beyond bones & stones

Miscell@nea

.. în fel și chip ..

BIBLIOterapie

.. în fel și chip ..

ethnography.com

a group blog on a variety of topics related to anthropology & sociology

Savage Minds

Notes and Queries in Anthropology

Blog într-o ureche

Club select, de cititori într-o ureche, cu blog

Savu Corina

Omul care scrie nu e niciodată singur - Paul Valery

Ultimulunicorn's Blog

fantazari/refulari/nimicuri+diverse

Lumea lui Teonymus

Nu există viaţă fără sens, ci doar oameni care nu l-au găsit încă...

Scrisu lui jeniact

.. în fel și chip ..

Zvârluga

.. în fel și chip ..

Electric bulbs & more

.. în fel și chip ..

Abisuri

In cautarea adevarului interior

mihaipetru

Just another WordPress.com site

e m e r o l o g h e i o n

jurnalul pierdut al arhitectului ratacit

Endorfinul

Diminueaza perceptia durerii - Genereaza fericire !

A d i n a M i r e l a B u r l a n

© Copyright Adina Mirela, All rights reserved, O ilustratoare visătoare Oamenii care visează sunt suflete prețioase

VER0-VIZIUNI VIRTUALE

POVESTIRI SF & F... ŞI ALTELE

VeroVers

Versuri din tinereţe - şi nu numai

Alma Nahe(r)

Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!

În grădina mea

apar trandafiri dar și buruieni!

fatadefragi

La umbra Cuvintelor

Izbucniri

“Cu câte iluzii trebuie să mă fi născut ca să pot pierde câte una în fiecare zi!…” – Emil Cioran

Ubiquus' Hubris

Apă crudă.

nor

.. în fel și chip ..

Barbecued feelings.

This is my soul.. on a tray.